Povestea Casei Zielinski este una plină de aroma și savoarea pâinii proaspăt scoase
din cuptor, pentru că aici a fost una dintre cele mai faimoase brutării din Sighișoara. Acest lucru poate fi observat și pe frumoasa fațadă a casei, care poartă deasupra porții, simbolul breslei brutarilor: cornurile (coarnele) împletite.

Dar mult mai interesantă și plină de savoare este însă povestea brutarului care a locuit în această casă: Josef Franz Zielinski jr. (26.11.1855-18.07.1943), care a fost unul dintre ultimii sași ardeleni care a întreprins o călătorie de studii, după obiceiul calfelor medievale, în Europa de vest, în sensul perfecționării meseriei.

După cinci ani de peregrinări și aventuri, presărate cu ”întâmplări libere, vesele, câteodată chiar și amare”, trecând prin Ungaria, Austria,Italia, Elveția, Germania, Olanda și Belgia Zielinski revine în Sighișoara, unde își deschide brutăria.

În anul 1927 își publică memoriile sub numele „Wandern und Lernen” (Călătorii și Învățăminte) și -i deschide, cititorului atemporal, o ușă spre o lume de mult apusă, a calfelor călătoare, o lume a tinereții și exuberanței, în care pe lângă deprinderea unei meserii, spiritul aventurier era la el acasă.

Prin centrul orașului Sighișoara, între 1896-1965, trecea o cale ferată cu ecartament îngust,
ce lega Agnita de Sibiu. În dreptul brutăriei sale, strada era în pantă. Dimineata, Josef Zielinski, împreună cu angajații săi ungeau cu slănină șinele de cale ferată. Mergând cu doar 10 km pe oră, trenul sau Țugul cum i se mai spunea, patina și atunci meșterul brutar ieșea cu un braț de fân în fața locomotivei, pentru aceasta să prindă puteri, spre deliciul și hazul trecătorilor.

Astăzi casa servește călătorilor care poposesc în Sighișoara, oferind în regim hotelier două studio-uri cochete, concepute pentru escapade romantice.